Cacaoa aztecilor


 

seminte

Când Cristofor Columb a sosit în insula Guanaja în 1502, a găsit aici băutura de cacao amară şi „bună doar pentru porci”. Sosirea conchistadorilor spanioli la 21 aprilie 1519, în frunte cu conducătorul lor Hernán Cortés ne permite să ajungem la sursele utilizării pudrei de cacao: regele aztec credea că are de-a face cu zeul Moctezuma, a cărui întoarcere era prevestită de legende chiar pentru această zi şi, puţin neîncrezător, i-a întâmpinat pe conchistadori oferindu-le să bea dintr-o cupă de aur o băutură amară „Xocoatl” cu virtuţi revigorante.

Hernán Cortés, sedus, a impus această băutură armatei sale, constatând că „o ceaşcă din această preţioasă băutură ajunge oamenilor pentru un marş o zi întreagă, fără a mai fi nevoie de alte alimente”.

Primii cronicari columbieni povestesc că băutura consta într-un lichid în care se amestecau boabe de cacao strivite, pudră de roşcove, vanilie, cuişoare întregi, alune, migdale, fistic, apă de flori de portocal şi de trandafiri, pudră de piper, ardei iute, scorţişoară şi piure de porumb.

Totul se lega prin turnarea succesivă a băuturii dintr-un recipient în altul, apoi prin amestecarea repetată, ce producea multă spumă. Ulterior se adăuga miere, mosc şi ambră, pentru a suprima amăreala amestecului.

Hernán Cortés a hotărât să aducă cu el faimoasele seminţe, odată cu alte comori, la întoarcerea în Spania. Prima încărcătură de cacao pleacă cu un „vento chocolatero”, nume dat în Mexic brizelor din nord ce favorizau navigaţia. Poetul italian Pietro Andrea Forzoni i-a rezumat virtuţile: „O suavă ambrozie, sursă de sănătate, sprijin spiritual al vieţii pline de slăbiciune, atât de râvnită de locuitorii nemuritori din înălţimile celeste!”.

De la întăritor şi până la afrodiziac nu mai era decât un pas, depăşit cu uşurinţă de istoricul Bernard Diaz. Potrivit acestuia, împăratul Moctezuma obişnuia să bea o ceaşcă din preţiosul elixir înainte de a trece pragul haremului său. Nici Casanova şi marchizul de Sade n-au uitat de acest elixir.

Încă de la început, precolumbienii au utilizat ca monedă boabele de cacao, botezate în mod simbolic amygdale pecunaria8 cele mai căutate fiind cele din provincia Soconusco, din Pacific, utilizate ca unitate de cont pentru plata impozitelor.

Produse vii, „boabele monedă” erau reînnoite periodic, cele învechite fiind transformate în lichior! Fapt ce l-a determinat pe iezuitul Pedro de Angleria să spună în 1530: „O monedă fericită ce aduce omului o poţiune delicioasă şi utilă şi care îl ţine la adăpost ciuma infernală a zgârceniei pentru că nu poate fi păstrată mult timp.”

Categoric, fructul magic avea toate virtuţile! Utilizarea „boabelor monedă” a continuat până în secolul al XIX-lea, coexistând în perfectă armonie cu moneda oficială.

Cu drag,

Cristina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s